Ultimul nostru vals a uitat
demult
vibratiile viorii.

Pe ringul de dans doar luna,
imperturbabil rasfrangandu-se
prin mereu aceeasi
fereastra,
mai pastra amintirea
pasilor nostri.

Acoperite de valuri inalte
de tacere,
inimile noastre zdrentuite
incearca zadarnic
sa se salveze.

Nepasarea, taioasa si rece,
ca o ghilotina
a cazut, retezand brusc
ecoul cuvintelor de dragoste
de altadata.

Ars de acidul primei minciuni,
cadavrul mutilat
al iubirii noastre
zace,
intr-o balta de indoiala.

Acolo unde
pana ieri eram doi
au mai ramas stinghere,
doar
Tu,
si Eu,
straine pronume personale
ratacite de Noi.


15 octombrie 2002