Dormeam pe noapte
ca intr-un leagan.
Cand respiram,
inhalam intuneric,
iar visele-mi erau
stele clipocind
sus pe bolta.
-Sa fie lumina!
declama ingerul.
-Lumina?eu sunt orb,
i-am zis,
De ce sa-ti razi de mine?!
-Nu,nu,lumina nu,se scuza el,
Mai intai iubire!
chiar atunci m-a atins
cu aripa,
un fluture,
sa fi fost tu,poate?
dar dintr-atatea silabe si
neguri,
frunze si crizanteme
crescand pe morminte,
salbatic,
din atatea spume de valuri,
si buze,
si everesturi sfidatoare
si abisuri
si ode suprimate de aplauze,
de atatea vieti,
nu te-am mai recunoscut!