Azi noapte
te-am auzit cantand,
dar nu era
decat un arcus
de vioara.
Nu era mana
si nici
degetele tale,
care ingropau
cantecul
printre strune.
Dar erai totusi!

Sa mi se fi parut
a fi tu,
chiar si valul de mare
inotand printre pesti,
si ancorat fara tihna
de un catarg?
Atunci,
cum se-ntampla
ca sufletul meu
doarme
leganat mereu
de acelasi cantec,
si viseaza,
aceeasi
tumultoasa
miscare de ape?