Eu sunt Adam.
Candva,
prin era mieilor,
Paradis
se chemau
gradina si inima
mea.
Imi placea
mai ales,
sa imi culc
urechea pe o coasta
si sa ascult
crescand in mine
viata.
Daca n-as fi fost
doi,
as fi iubit
singuratatea
ca pe un altul
asemeni mie,
dar asa,
m-am trezit scufundat
intre sase ochi,
dintre care,
doar ai mei
zaceau inchisi.
Pe marginea unei prapastii
gasindu-ma,
am intins mana
dupa ajutor;
bizar,
cineva chiar ma ridica
din abisul
dand pe dinafara
de cranii.
cineva...
...si inima tacea
renascuta
pentru a doua oara,
huma.