Să scoatem cuvintele din oameni, oameni.
Mai bine să fluturi, să corbi, să cicoare
Mai bine să zboare.
Oameni! Să fie oameni, oameni, care să fie oameni
Cu oameni.
“Mai bine nu!” declară verzui prazul răsăritean.
Cișmeaua ei de argintărie!
Când, ce să vezi?
Greu ce Anu fuse dar trecuse
Gata! Nu mai bâzâi ca un prost! Taci!
Taci? Mă sfidezi?

Să-nvățăm așadar, oameni
Să smulgem înțelesul din cuvinte
Stropind cu ele foile caietelor.
Uite așa, ca mai jos
Ca mai jos…
Jos! Libertate!
Uite așa, o foaie alba și mare
Cât tot Universul
Din care să înțelegi ce vrei,
Dar în mod cert să înțelegi ceva
Uite-așa: