te astept la fereastra inimii mele
care e mereu deschisa pt tine
nici macar acum
la acest sfarsit de drum
n`am inteles...
de ce nu mi`ai daruit iubirea ta niciodata
si de ce ochii tai
n`au simtit focul dragostei
care imi mistuia sufletul
dar poate vom porni intr`o zi
doar noi doi
pe potecile inimii
pe cararea de spini care`ti ingradeste inima
si`am sa`mi arunc sufletul
si`am sa`mi sfasii trupul
incercand sa indepartez toate buruienile
si relele...
si umbrele
care te`au facut sa uiti...
ca iubirea ta
ar fi fosrt soarele ce`mi lumina viata
si totusi...
vreau sa fiu eu cea careva muri de dorul tau
si doar asa am sa ma simt implinita
daca...dupa ce`am sa mor
tu ai sa raspandesti in jurul tau
lumina care mie nu mi`a incalzit privirea
cand plangeam de dorul tau...
ce nu m`a incalzit
atunci cand frigul naprasnic
imi ustura ranile sufletului....
atunci cand pt mine existai...
....doar tu....