:: Mirosul frunzelor ce plang

Bancile din parc imi par acum,
Niste temple fara zei.
Amintirile-mi nu sunt mai mult
Decat niste urechi ce plang dupa cercei.

Aleile pe care ieri in brate te purtam
Azi nu-mi sunt mai mult decat straine
Si nici nu vreau sa le ascult,
Imi urla disperate sa gust din buzele-ti senine.

Mirosul trist al frunzelor de pe trotuar
Imi rascoleste si-mi incarca nasul carn.
Ah, numai de-ar sti c-o sa le-adun eu in curand
Frunze de soapte ce neincetat imi plang tricoul murdar.

In zadar privesc in balta sufletului meu;
Nu-ti mai gasesc divina oglindire.
Si stiu ca iar o sa ma pierd in neantul ei cel greu,
Descoperind o alta trista si prafuita amintire.