Idila cu o necunoscuta:Hai!Impreuna sa uitam de lume,/Sa uitam de lume si sa uitam de noi./Sa ne aruncam in bratele destinului,uniti,/Purtati pe undele miraculoase ale amorului.../Suntem:fiica si fiu ai pamantului/Inconjurat de ape,flori si pomi./Stam inclestati sub albastrul cerului,/Ne sarutam in lungile nopti_/Iar luna,care e prietena celor ca noi,/Vegheaza_incubandu-ne fericirea_/Nimic nu-i mai presus,decat sa privesti/Ochii unei fiinte dragi,in ei sa contopesti/Asteptarile lungi,dorintele si nemasuratele doruri.../Vad undeva in zari apropiate,/Vad aievea sau visez?Nu!Cred./Si cred cu certitudine,acum in brate-mi/Cand te strang,cu toata patima-mi nestinsa/Soptindu-ti in lobii tai finuti.../Cuvinte tandre,dulci ori desuchiate;/Dezmierdandu-ti suvitele de par rebele,/Care sunt revarsate pe semeata-ti frunte/Sau coborate pe umeri si pe spate./Ma simt_Olimpianul_atins de o sageata,/Trimisa pe furis,cand nurii in palme ti-i cuprind,/Si ma zidesc pe mine insumi/In trupul tau fierbinte s-atragator./Magnetici,mistici ochii ti se pironesc/Pe mine tot,despuiat ca la-nceputuri/Cand stai ca-ntr-o dulce transa,/Intinsa pe-un covor de iarba smulsa,/Inconjurat de mii si felurite flori_/Sunt pasari cantatoare in copaci_/Care-ti trimit inaltatoare triluri.../Si zboruri salbatice si ametitoare/Simti din crestet pana-n talpi;/Atenta esti la zambetul_ce-i unic_/Pastrat demult in ungerele din mine,/Cutremure simt_cand vorbe de alint_/Te imbie...Te cheama...Fii cu mine!