Hai sa ne intalnim intr-un tren.
Tu cu gandurile innodate,
eu sa-mi mestec firele duse din dresuri.
Hai sa ne intalnim intr-un tren,
intr-un compartiment cu becurile arse,
si sa se auda numai
prima roata din dreapta pe sina.
Hai sa ne intalnim intr-un tren,
sa nu ne auzim ochii,
si de frica sa nu zgariem drumul,
si-apoi sa ne indesam
de rusine, sub o traversa,
sa tacem.
Impreuna suntem mereu claustrofobi.
Hai sa ne intalnim intr-un tren,
sa ne crestem inca o aripa,
sa cadem din oameni,
nestiind cum sa ne pastram
echilibrul in trei aripi.
Hai sa ne intalnim intr-un tren,
in cu totul alt tren,
si eu sa te recunosc,
si tu sa zaci, negru, pe mocheta.