Sunt axa cu prin care timpul se evaporă
la plus infinit
și fulgerul se scurge în sens invers.

Jos, râde un demon cu ochii galeși,
modelează aripi de lut până-n pământ
mușcând din inimi într-o livadă de cireși.

Sus, plânge un înger în mătăsuri,
cântă la harpă despre păsări eretice
și zborurile lor predestinat incomplete.

Cobor obrazul în bernă,
axa se inversează, oscilează
și se oprește transversal pe pământ,
cruce între sensul păsării ce-aș fi putut fi
și direcția întâmplării singulare ce sunt.

7 septembrie 2001


Din volumul "Geometrii singulare"
sept. 2003, editura Pro Transilvania