stăteai turcește
făcând exerciții Lamaze
și în inspirația ta furai tot universul
plantele se aplecau
de frică să nu te sperie respirarea lor
visele se făceau mici
și tu stăteai,
îți mângâiai burtica
te priveam, înmărmurit
cu câtă pace te-a învăluit
lumina
copacii de afară
și firele de telegraf
stăteau
în înmărmurirea de a te fi văzut.
vreodată
vei fi tu mai frumoasă,
însărcinată natură,
de copilul ființelor noastre

îngeri...?