agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-05-08 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
E seara, e tarziu, noaptea se lasa,
luna se ascunde sireata, si mie imi vine un dor de casa, un dor aprins de mama si de tata. Viata e trista, trece ca un val , cum eu nu am crezut, pana cand intr-un final primul pas de unul singur am facut. Trecura anii ca pasarile-n stoluri, azi in oglinda ma vad imbatranit, si parca am schimbat acele roluri ce mama e sortita si tata e sortit. Acasa totu-i abundenta chiar daca multe ne lipsesc, ca-n casa noastra nu-i indiferenta, acasa-s oamenii ce ma iubesc. E seara, e tarziu, e noapte, baietii-n cartier strang ceata, si parca-i aud printre soapte ca si lor li-i dor, de mama si de tata. 4sept2000
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité