...m-am ridicat pe vârfuri
până ce-n extaz
obrazul meu cu-al tău s-a învelit

și-așa, gol de un obraz,
desfășurat în mătăsoase giulgiuri,
cu pulsul inimii te-am mântuit
iubindu-te cuminte
precum izvorul ce revine
să locuiască infernalul munte
imaculându-i împietrita profunzime.

În nemișcarea acelei clipe
scuturată până la goliciune
de ninsorile ce sunt risipe
pentru iubirile la ger imune,
pe stânci înghețau genunchii Lunii
iar îngerii cădeau în ruguri

eu mai credeam într-o minune
și întorcând al doilea obraz
în care sângerau ludic tăciunii
m-am ridicat pe vârfuri…

15 martie 2003


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, București,
editura Pro Transilvania