Literele și-au
frânt aripile formând
un cuvânt absurd.

* * * * *

Suspinele au
căpătat un alt răspuns,
tardiv și uitat.

* * * * *

Sufletul prea plin
tânjește neștiutor
după un crez nou.

* * * * *

Strângeam disperat
un colț furat din tine;
mă pierdeam în nor.

* * * * *

. . . sunt singură și
aruncată într-un loc;
prea mult, prea puțin.


10 noiembrie 2002