Esti frumoasa,
dar mi-e frica sa-ti spun.
Daca as putea,
mi-as inchide inima intr-un cub de gheata,
sa nu mai bata atat.
Ma da de gol.

Atunci as putea sta langa tine.
As putea sa-ti spun:
esti frumoasa!

Da.Esti frumoasa!
Esti frumoasa dimineata,
cand te trezesti printre asternuturi dezordonate,
mangaiata tandru
de o raza ce patrunde pe fereastra,
topindu-se pe pielea catifelata
ca o dulce sarutare.

Nu ma privi!
Inima mea nu rezista privirii tale.
Ochii tai sunt mai limpezi
ca doua picaturi de roua,
pe o petala de narcisa,
cu care un greier isi potoleste setea
dupa o noapte de cantat.

Nu ma atinge!
Inima mea nu rezista mangaierii tale.
Esti atat de calda si de moale,
mi-e teama sa te strang in brate
sa nu te deformezi iremediabil
ca o figura din plastilina.

Si nu-mi spune nimic.
Glasul tau m-ar sparge in mii de bucati,
ca pe un ceainic din portelan ieftin
scapat din neatentie.

Si parul.Mai ales parul.
atat de negru si de stralucitor,
ca o eclipsa
si lung,lung, lung.
Miroase a gutui si a toamna.
Mi-e frica sa nu ma simta,
sa ma cuprinda,
ca o padure seculara
cu plante carnivore,
sa ma devoreze
si sa ma transforme in nisip.

Macar atat sa fiu.
nisip intr-o clepsidra,
sa masor existenta ta.

Esti frumoasa,
dar mi-e frica sa-ti spun.
Atata de frumoasa...
Ce sa fac daca am inima slaba.

Lasa-ma in preajma ta,
sa ma hranesc doar privindu-te,
ca un simbiont.
Lasa-ma inghetat.
E suficient sa existi.