Prea devreme am deschis ochii prea devreme
ne-am ascuns în lumina unei luni construite
crescând biserici pentru fiecare uitare
blestemată să se surpe a doua zi.

Ne regăsim din ce în ce mai puțin
la ora iertării străbătând străzile alături
de copiii născuți bătrâni cerând pământ curat și apă
printre ruinele ultimului război în care își rătăciseră tații.

Aceste războaie învățate acasă
o dată cu strigătele și lacrimile și ura
și căderea ciudată a cuvintelor.

Deschizi o ușă și în spatele ei e o ușă
și în spatele ei e o ușă și în spatele ei
e o ușă.

Și te-ntorci în tine ca pe câmpul gunoaielor
căutând copilul aruncat o dată cu apa murdară.