Plange clipa ramasa pe malul inimii ,
ce repede fior arzand se duce-n lume
sa-ti adune lacrimile , pustiul
si-n mangaierea de magie plina
ganduri trec dar tresarirea ta-i senina ,
m-ai crescut fior pe aripa ta tremurand lumina
undeva , la intersectia timpului cu lacrima lumii
si-ai trimis spre fantasmele mele lungi
stoluri de emotii , albastrii nibelungi
sa-mi stoarca durerile , sa-mi culeaga poverile
sa le dea nuante albe , albastrii si roz
sau sa le prinda-n pleata vremii mai frumos .

Crangurile fosneau vers de zguduit sufletul
apele iscau izvoare de alungat patimile ,
pornirea mea se opri agatata de dor
sperantele urcau spre infinit usor
si-mi aminteau de tine ,
dintr-o margine de pasiune...