Pentru tine...

Nu mai are rost să-ți spun cît tare țin la tine,
Și rîndurile care tu poate le vei scrie pentru noi,
Vor fi demult uitate in apogeul unei alte iubiri
Pe care cineva o va găsi undeva sub nisipul tăcerii.

Căci poate eu nu scriu destul de des în armonie,
Sau poate eu iți par puțin naiv în astă seară,
Dar asta e iubirea cu regulile ei stupide,
Pe care noi a cîta oară nu le mai negăm.

Mă ții tu minte oare mâne când poate tu
Te vei plimba cu altul pe alei sau poate iarăși
Asta seară privirea ta va fi mai caldă decât ieri,
Și eu din nou cu frică te voi ține-n brațe,

Singurătatea doare dar e ceva fără de lege,
Mă tem când pleci căci poate nu mai vii la mine,
Și te cuprind din nou și plâng fără să știu de ce,
Căci poate te cuprind ultima dată printre stele...



Dedicat unei dintre cele mai dragi ființe pe care am simțit-o pînă acum...și care nu mai e ,,NOI,,.
Valentina-Lica