De-atatea ori m-am hranit
cu ramasitele iubirii voastre
incat ma mir:
cum de am putut trai pana acum?

Ma simt vinovat
ca si cum
as fi comis o fapta rea.
(am trait din pomana
sau din ramasite, tot una)

Apoi mi-ati spus ca:
-Daca tot te hranim
ar fi bine sa ne fii cu ceva de folos.
-Fi tu parapetele de la marginea prapastiei!
-Bine!
(dar sa stiti ca eu nu sunt carja voastra)

Am incercat sa intind mainile
si sa plonjez spre infinitul albastru.
(ramasitele ce mi-le-ati dat
au greutatea mercurului)

La ultima intrebare voi raspunde:
-Doamne, am trait si eu
printre fapturile tale,
Am facut rau?