cel pe care azi il inchizi
intr-un cerc de foc te cunoaste
rege trist peste muntii pustii
peste balti peste campuri si broaste

nu-i palat unde sta nu-i castel
doar o casa ce azi se desprinde
ca o poza ca un pastel
care nu il mai poate cuprinde

unde se va duce de-acum
unde pasii il poarta-n tacere
cand dispare in iarna si fum
disecat de visari, de durere ?

din coroana de foc sa renasca
intr-o alta lumina a serii
mai batran, mai senin, in apus
intre soaptele calde-ale verii !

ce se vede, ce-i sta pe cap
e o stramba elice cu care
incercatu-s-a precum Icar
sa se urce sa fuga sa zboare

anul se inchide treptat
ca o geana care nu vrea sa piara
cresc din umbre si zile tarcat
blanuri incordate de fiara

ce pamant ii va fi adapost ?
care ape i se vor deschide ?
ce inel descantat va fi fost
inzidit - si in care firide ?

gandul tau il va sti cand pe frunte
va gasi pipaind semn de corn
si-n padure la poale de munte
o domnita cantand, vanator