OMUL BINEVOITOR
Purtam in mine duhul bland al tineretii
Il dezveleam la orisicare...
Mi-era greu,sa strig intotdeauna
Spre lumi a mea chemare.

Acele pilde fara de care-n viata
Nu-ti faci vreun rost deplin,
Care te-nvata sa te porti
Cum portul este din stramosi_

Le urmam pe cale a lor povata:
Noi indemnuri din cunoasteri luam
Si mai dadeam la altii...
Care vai!A se purta nu stiu.

Fatala greseala;din prieten
Dusman am devenit...
Oare asta-i un merit?
Cred ca m-au dezamagit.

Acum purtand stindardul falnic
Dreptatii ii fac loc.
E crud mai totdeauna adevarul,
Si mai loveste,dar e sfant.

Legea-i omeneasca,s-acei ce-o fac,
De multe ori e vorba,ca primii o incalca
Dar ia aplic-o,s-ai s-observi
Ca potrivita-i cateodata.

Acolo unde fatarnicia isi face rost,
Si unde lenea,plictiseala
Se-nvart armonios...
Ea le-mprastie-n zari.

Sa nu se mai loveasca
Nicicand al lor narav
De soarta lumii cea curata
Pe care o desfide crunt.

Dornic de esti,de o schimbare
Ce potrivita ar fi...
In ritmul vietii de zi cu zi,
Sunt multi,la care lucrul

Acesta nu le prieste;
Le este teama?Dar de cine?
Doar nu-l invoci pe Necuratul!
E aceeasi speranta seculara

De mai mult si mai bine
Spre care tinde omul...
Dar gloata il opreste:
"Nu e de-al nostru".

S-apoi incep,lovirile
In tine,lovesc si-n altii,
Care vor s-aduca
Pe Terra prospetime.

In fine,concluzia
Este ca intotdeauna
Nu uita de numele-ti:
OMULE!Intreci masura.