mi-am pus pe spatele obosit de atata cercetare
o greutate cam cat sa fiu sigur ca nu voi ajunge...
imi e sufletul monstru si fruntea ridata,
sunt ploaie si fum, si tacere cumplita,
nu am nici un drum important de facut
caci tot ce doresc de la tine
sunt sigur ca voi primi.
e treapta din urma,
apoi va urma nebunia,
strazile se vor goli iar de gemetele noastre
si pasul meu, indoit sub greutate
se va mici, se va mici,
pana cand voi inlemni sub pecetea lacrimilor tale.