De ce suferi tu,stinca,cand vantul se-nteteste,
Te curata de moarte,te curata orbeste,
Oare traieste-n tine? o fiinta ca si-n mine!
De unde sa stiu oare? ca sufletul te doare!
Cand curata e lumina,aerul plin de miros!
Si sclipirea ta-ntre stele,soarele,cat de frumos.

Nu sunt demn,de-a fi al tau,
Tu esti stinca,EU sunt EU,
Tu traiesti neincetat,chiar si secolele au uitat,
Cand viata eu tie ti-am dat,omenirea era doar strat,
Ca si fulgul de zapada,ce cadea pe afta ta,
Tu-l lasa-i sa se topeasca,ca-i trimis din partea
mea.

Cand trist,in taina eu de tine m-alipesc,
Si-ti aud suierind,inima batind,
Zilele lente trec,si altele le urmeaza,
Nu te imbolnaveste vintul,ci mai mult te-nvioreaza,
Ai mei ani repezi,timpul ii scurge,
Ii vad in urma ta ,stind,raminind,
Ca doua raze stralucitoare si ca suspinuri ce se
unesc
A noatre suflete unu-implinesc si eu.....abia de mai
traiesc.!

Vai,e riul ce se frange,printre stinci lacramitor,
Si nu murmura,ci plinge,ca-i e mila de-al tau dor,
Adesea al meu suflet,se apropie de tine
Cautind sa te gaseasca,prin paduri,prin munti,coline,
Ia aripi si se avinta,spre cer cu usurinta
Vad divine cimpuri si nevinovate fiinte,
Dar TU!esti pretutindeni,si ochiul nu te vede
Esti ca o adiere,al vintului suierat,
Te ating,te simt,te chem,dar tu.....deja te-ai
imprastiat.!

Dar traiesc atit de iute,pe acest incet pamint,
Si nu pot sa fac mai multe, pentru fiinte care sunt,
Ca si tine,stinca a vietii,ce-ti doresti atit de mult
Fildes purtator de slava.pentru timpuri de demult,
Si iubesti mai mult cu harul,decat eu cu sufletul,
Erodata pe meleagul,inteleapta cu elementul,
Si cinstesc a ta credinta,si ne du in biruinta.!

Vesnica nepieritoare,stinca mea biruitoare
Te-ai luptat cu bogatia,ai ucis incet stafia,
Ai creat prapastia unde trece saracia,
Mai presus decat trufia,si ma-nclin sa cred ca TU,
Esti simbolul preacinstit,unde oamenii au venit,
Nu sa-ti ceara sprijinul,nici sa te atinga-n goana,
Sa le mearga toate struna,au venit cu o cununa,
Ca sa te impodobeasca si sa fi al lor mireasma,
Sa-i ridici din nesimtire,oferind compatimire.....

Eu in schimb cand te-am creat,si pe tine m-am bazat,
Sa-i ajuti pe nevoiasi,orice-ar fi ,ei sunt creati,
Din izvorul nesecat,unde s-au indestulat,
Cu nectarul tau divin,revelatie-l numim,
Si au vindecat credinta,de traim cu biruinta.

Esti totusi stinca mea,eu te-am creat pe tine,
In timp,in ani,in plins,chiar si-n suspine,
Eu nu ma misc de-aicea,voi sta chiar neclintit,
Determinat de totul,asteptind ca-n infinit,
In stearpa mea speranta,ca sufletul sa-ti iasa,
Si sa reintoarca,de unde l-am creat,
Ca forma si ca spirit,iubire eu i-am dat.......!

Eu anticipez durerea,TU ,o simti in tine insuti,
In razboaie si campanii,tu-i salvezi pe muribunzi,
Le oferi o viata noua,ascunzindu-i printre munti,
Care la ivirea TA ,isi deschid crestele-n doua,
Si te asteapta ca regina,sa-i protejezi,sa-i ploua,
Ca sa-i curete de moarte,ca sa-i curete de boala,
Ca si stinca,ce-mi esti vie,rupete acum in doua,
Una sa-mi ramina mie,cealalta sa fi a lor,
Sa traiesti ca apogeul,vesnic si nemuritor....!