La geam iti bat talangi de zori
Si zgarie latent cu trupurile late
Sulite de foc,aburande,crispate,
Iar tu le deschizi,si-ti trec fiori...

In zare privesti lung,neprihanita;
Tremurand iti curge pe obraz
Un bob de roua franta,
Pierzandu-se apoi,prin valurile reci.

Sofran-gand se sparge la mal
De stancile reci si solitare,
Iar intunericul l-acopera cu-n voal,
Azvarlindu-l in uitare.

Chipul meu umbrit,mototolit
De vanturi debile,dar aspre,
Zace pe tarmul innegrit
De cenusa dragostei stinse...

O sclipire a lunii,ai vrea,in noapte,
Doar atat,sa ploua cu lumina,
Pe plaja moarta,cimitir de soapte
Si sa-nvie trupul lui Cupidon,de roua.