de un timp ochii tãi mamã
începuserã tot mai mult
sã semene cu
toamna

ai strigat
în noaptea descãrnatã
s-au auzit doar
clopote

ultimele tale lacrimi
se topesc
pe buzele-mi arse
de atâta tristete

nu plâng
doar cãprioarele
nu vor mai bea niciodatã
din palmele tale

nu plâng
doar soarele
nu va mai rãsãri niciodatã
ca mai-nainte

acum
poti sã închizi
ochii

acum
poti sã desfaci
aripele

lumea
încape într-o
lacrimã