Din negura încețoșată
M-am strecurat afară...
Dar n-am vazut lumină
Ci doar umbre mișcătoare
Ce îmi vorbeau în limba lor
Și îmi zâmbeau...

Și astfel au început
Un șir de ani,
De negurș încețoșată
În care eu mă strecuram
printre umbre mișcătoare
Ce îmi vorbeau pe limba mea
Dar nu-mi zâmbeau...

Și peste câțiva ani
M-am cufundat în altă lume.
La capul meu
Alte umbre mișcătoare
Plângeau plecarea mea
Spre negura încețoșată
A morții...
Dar spre uimirea mea
Acolo era lumină
Și nu existau umbre mișcătoare
Era doar dragoste
Era caldură și lumină
Și toti zâmbeau... pe toți îi cunoșteam
Și mi-au urat cu toții bun venit!
Și pentru prima dată
M-am bucurat cu adevărat...