erau acolo niste copii aruncau
cu cartofi in trecatori ei treceau
zambind spuneau ceva nici ei nu
stiau ce spun cineva ii ajuta sa urce
pe o scara

se risipeau ca niste caini
nu batea nici vantul dupa ei
le cantam pe la fiecare casa in
cabinele telefonice gaseam monede
imprastiate pe jos fotografii
cu nevestele si copiii zambind ca in poze
mergeam mai departe ii
intrebam pe unii unde-s trecatorii
ei cautau mai departe ii amuzau intrebarile mele
spuneau: si aveau este
pe o paine se vedeau urmele
degetelor Trecatorului de acum 10 000 de ani
apoi se facea ca nu mai ajung acasa
si ca nici nu m-as mai duce
ca in vis lucrurile se indeplineau intocmai
nici nu ma mai gandeam decat
ca exist (ca este)

noaptea poarta alt nume
de aia
nu mai stii cand
se face intuneric
parca as mai spune ceva
dar nu stiu ce