Corida

Trecea majestos peste cavou de nisip
Împlinit de instincte și animal de temut
Zvelt și puternic în trup desăvârșit
Purtându-și vârsta de aur-scut schijelit
Este STAPÃNUL, puternic și singur!

Realitatea a murit cu sfidarea
ÃŽn chiar mijlocul privitorilor
Roșul îi mușca retina și mintea
Obsesia își aruncă săgețile de sânge
Nesfârșite, lovindu-i mândria
Căderi îl străpung, simte țipătul surd
Lovește final cu pieptul orbește
Prin ceața spre moarte copita gonește
Lumina frânta din ceafă-l oprește

Adevarul născandu-se în ochii morții
Animalul începutului era dat sorții
Murmurul timpului îl acoperă lințou!


Se înserează, trupul a fost băut si mâncat
În arena se face pentru mâine curat
Viețile trăite mai bântuie roșul nisip
Din clepsidra cerului în somnul pământului