Du-te invartindu-te
si da-mi pace;
m-ai inveninat destul,
lovindu-ma
de toti peretii astia
negri
ca lignitul,
umezi
de parc-ar fi trecut
o armata de melci,
reci atingeri de serpi.
Ai aparut ca o bomba,
explodandu-mi cristalul
stralucitor
in mii de firimituri negre,
te-ai intins precum muceiagul…
Cat crezi c-am sa te mai suport,
c-am sa te mai las sa-mi furi
stralucirea
si sa-mi acoperi aripile
cu noroi?!…
Din momentul asta am hotarat,
nu vreau sa mai aud de tine,
dispari,
intoarce-te
pe planeta rosie, acolo,
unde ti-e locul.
Abia astept sa te mai vad
la…Pastele Cailor!



17.01.03