HISTRION INTAIUL< FIUL VESTITULUI FABIAN AL SAPTELEA
sau
CUM SE POATE CUCERI O MUZA

HISTRION s-a facut remarcat inca din anii nebulosi ai gimnaziului prin aptitudinile sale iesite din comun de-a capta compania muzelor.
Le ademenea cu substantive zornaitoare, gabontzuri verbale si in cazuri exceptionale chiar cu ciocolata elvetiana.
Apoi le conducea spre locul lui de obarsie unde isi punea in evidenta virilitatea intelectuala in mod flagrant si fara scrupule. Seduse fara argumente, muzele cedau rand pe rand si uneori chiar in grup, acceptand din proprie initiativa sa fie pangarite de poftele lui infame si din ce in ce mai sofisticate.
Spre deosebire de tatal sau Fabian al saptelea, Histrion intaiul nu se lansa in dialoguri cu muzele ci le poseda pe nerasuflate, pana la eliberarea substantei poetice.
Din anii tineretii si pana in ziua de azi s-a facut remarcat prin bucuria netarmurita de a genera samanta de scandal in urma contactelor sale cu muzele si de-a o imprastia in rasaduri largi prin locurile virane ale unui cartier deosebit de faimos si periferic. Odata pe anotimp samanta de scandal scoate la suprafata arbusti pitici, tufisuri si in cazuri exceptionale balarii. Din aceste balarii se pot extrage frunzulite cu proprietati de chatarsis, altfel spus - terapeutice.
Caracterul artistic al acestor rasaduri consta in mirosul pestilential pe care il degaja si care contrasteaza cu peisajul idilic si monocrom din imprejurimi.
Nici una dintre muze nu a depus plangere impotriva lui Histrion, din contra au existat cazuri de muze care s-au declarat flatate de compania lui efemera si chiar s-a inregistrat un element de senzational, atunci cand, una dintre ele s-a facut remarcata printr-o sarcina care s-a dovedit in cele din urma a fi de sorginte isterica.
Celebritatea lui Histrion a survenit impreuna cu maturizarea lui definitiva si irepetabila. Acasta i-a cauzat pe de-o parte elogii si pe de alta parte accese nejustificate de furie si nefericire. Dintr-un impuls razbunator degajat de adancimile inexplorabile ale firii lui ranchiunoase, Histrion a devenit agresiv cu muzele considerand ca ele sunt sursa principala de nefericire si a inceput sa le loveasca intr-o seara cu o bestialitate iesita din comun. Pe langa faptul ca le brutaliza pe nedrept a inceput sa le si dispretuiasca, fapt care le-a jignit mai rau decat bataia. Cu toate acestea muzele continuau sa i se supuna lui Histrion fara sa depuna plangeri. Puterea lui de seductie se dovedea pe zi ce trece tot mai nociva si mai irezistibila in esenta.
Nu se poate prezice cu exactitate care va fi deznodamantul dintre Histrion si muze, dar sortii inclina in favoarea lui, data fiind virilitatea intelectuala inepuizabila de care dispune.
O alta perspectiva, ceva mai pesimista atesta posibilitatea disolutiei totale a universului inconjurator in care Histrion se complace inca din frageda copilarie si anularea existentei lui intr-o uitare colectiva ireversibila.