Când te adulmec
Răstignită peste perne
Parcă deschid o rană proaspătă
ÃŽn carnea pasiunii!
Dar când te adulmec?
Cand a fost ultima oară?
Tu, te amăgești
Și-o numești dragoste,
Eu sunt mai porc
Și-o descriu ca pe o pictogramă
A calvarului...
Într-un joc al tăcerii
Mâinile noastre împreunate mint,
Desenând în aer cercuri de inocență!
Mimăm viața, suflete...
Și mi-e jenă să recunosc
Că de fiecare dată, după,
Eu plâng într-un colț
Cu genunchii la piept, iar tu,
Goală,
Pe mijlocul patului,
Nesătulă, scrii poezie...
Doar
A doua zi,
Prietenele tale
Te alină citindu-ți ochii roșii
Iar amicii mei
ÃŽmi fac cinste cu o bere
Că am câștigat, din nou,
Un pariu pe poezie.
Cât de diferiți suntem,
Și totuși, cât de mult ne potrivim!

Și doar când te adulmec
Sunt bărbat!
Și doar când te minți
Ești femeie?...

(10-ian-2003)