Piramidal avant din lacrima dorului
zvacneste la intersectia clipei cu patima
atunci cand desfrunziti de sete
asteptam magia cerului , linistea .
Peste noi curg aripile serii
in zbor albastru , vadind seninatate
si stam sorbind poezie din suflet mistuit ,
ne atingem ranile cu sperante
si ne alaptam visele cu zestrea
orizontului privindu-ne tot mai indepartat .
Marginile rostului ne cuprind oglindite
in ganduri , mai e putin pana la ceasul cand
vrajiti de neprihanirea vidului din noi
vom rosti cuvantul final , cel cuprinzand
totul si ne vom destrama eternitate peste
caldura inimii verticale !
Vers las amintire , iubirile sa ne fie
aduceri aminte pentru posteritate !