In memoria unei verisoare

N-ai mai vrut
sa cuprinzi cu privirea
nici macar o umbra...

N-ai mai vrut
s-auzi sunand
nici macar un clinchet,
...surd...

N-ai mai vrut
sa respiri usor
nici macar parfumul suav
al amurgului...

Imi aud inima batand,
dar pe-a ta...
...nu o mai aud...

Suspinul tau, amortit,
te-a exilat, putin cate putin,
pe o alta lume...

Cuvantul ADIO
a ramas nepronuntat
pe buzele tale vinete...

De ce-i destinul atat de crud?