O raza muta s-a desprins din luna
si inima-mi strapunge;acum
s-a dus amarul meu ,
In negura ce curge ne-ncetat ... poate
e un simplu vis ; noi soapte dulci
ne spunem ...
Tu esti cu mine , eu te simt
mai mult ca niciodata , draga mea
cu zambet cald .
Tu ma asculti si tind sa cred ,
ca nu-mi dai ascultare ,
Iar eu , cu toata fiinta mea
ma dedic Tie si te ador !

Dar Tu , Tu ramai neclintita ; ma-nfiori!
Sub privirea Ta de gheata , cad cetetile curajului meu
si ma pierd in sentimentele mele ...
Tu nu stii s-asculti un suflet mort .

Simt ca ma transform in infinit ,
Iar Tu te afunzi in el si-mi dispari ...
Simt ca te pierd , ca nu mai existi ;
Ma gandesc la Tine , dar ... cine esti "Tu" ?
Dar , oare te-am avut vre-o data cu adevarat ?
Oare nu , tocmai ma intorc dintr-o reverie ?

Tocmai , mi-am vizitat sufletul
Si te-am gasit pe Tine ...
Frumoasa cum te stiu , iubito !
Doar luna-mi da crezare .

Sunt cuprins de un sentiment rece
Si-mi vad fericirea in funerariile ce ma asteapta...
Acolo , la intrarea in tunel ,
Totul va fi lumina !
O lumina ce-mi va arata
calea gladiolei mele , iar el ,
el , care a fost si nu va mai fi
Te va veghea , noapte si zi , copila !

Va invia iubirea intr-un suflet mort ;
Iubirea , acea fiara blestemata
Care patrunde , nimicind ! Cruzime
sa insere in tinere destine ,
Viata otravind-o ,cu ideal , cu tot ...

Dar ce ramane-n urma ; cenusa ?
Jar aprins , ce tot mereu va arde
Un suflet , mult prea stins?
Cine ocupa , oare , acel spatiu gol
ramas in urma fiintei mele ,
alaturi de floarea mult iubita ;
Va fi doar umbra unui nor
imens de-amaraciune si pustiu ?
Si tot ce-a fost odata "eu"
Va ramane , acum , un simplu "el" sihastru ,
eclipsat de parfumul unei flori
Si de-o masca de durere ?