agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-08 | [This text should be read in romana] |
Al cincilea anotimp
Nu sunt păcătoasă, Doamne, Dar am păcătuit. Ingerul ce mi l-ai sortit Nu mai e alb – In curcubeu l-am vopsit. Am greșit, m-a iertat Si iar am greșit. Acum, prea de tot ostenit De netihnă și de rușine, Se ascunde de ceilalți îngeri în mine. S-a dus primăvara, E zăpușeală și vine vara. Pe îngerul meu Intemnițat la mine in vine Aș vrea să-l las Să se întoarcă la Tine. Să-l ierți Doamne Si înapoi să-l primești ! El nu e vinovat, Prin cotloane lumești Eu l-am ademenit, L-am purtat pe cărări întortocheate Făcând din șoapte urlet, din zi noapte, Cu vanitatea mea l-am otrăvit, Amăgindu-l pe el, pe mine m-am mințit, Mi-a fost de mine milă – pe el l-am umilit, L-am pus la încercări nenumărate Si bune și rele, și gânduri și cuvinte și fapte. A fost, cum doar Tu știi, și rău și bine. S-au dus primăvara, vara, E umezeală și toamna vine. Ingerului meu vreau să-i fiu înger, Doamne, Să-l las să Ti se-ntoarcă-n cer. Vreau să-l despart de păcat, să-l dezleg de jurământ, Si, cum m-a învățat, Am să Te rog, am să aștept și-am să sper. Am să mă așez pe pământ Intr-un culcuș de frunze aurii Si-am să-mi desfac bluza, Apoi pielea, apoi coastele, Am să-i scot din mine aripele, Am să le spăl cu lacrimi, Am să le usuc cu răsuflarea, Am să le mângâi, am să le cânt. Am să îi spun că m-am mărturisit, Că m-ai auzit, că m-ai ascultat, că m-ai iertat, Că poate să mă părăsească liniștit. Am să mă învelesc apoi încet Cu multe frunze ruginii Si-am să sper și-am să aștept să mă auzi și să vii. S-au dus primăvara, vara, toamna, E de-acum frig și vine iarna. Când frunzele se vor chirci Si fulgii-mi vor intra sub bluză Si sub piele și sub coaste, Nu ca zbaterea de aripă Ci ca un pumnal ascuțit, Voi ști că l-ai primit, Doamne, Pe îngerul meu ostenit Inapoi în cetele Tale, Iar albul zăpezii Va fi umbra tremurătoare, Sub mângâierea Ta, A aripelor lui străvezii. S-au dus primăvara, vara, tomna, iarna... Din cotloane cerești Mâna Ta hotărăște Al reînvierii răstimp: Ca mereu eu întârzii, mângâind zăpada In al cincilea anotimp.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy