inflorise magnolia
si parfumul ei se raspandea in noi,
simteam cucerindu-mi toate simturile,
minteam furandu-mi toate gandurile.

privirile le pierdusem in ceatza uitarii,
uitarea era si ea ratacita,
numai ratacirea nu se hotarase inca
ce vrea sa faca.

ochii mei plangeau de fericire,
care fericire, nici nu-mi mai amintesc,
dar stiu ca pe petale de magnolie
ti-am scris prima data un “Te iubesc!”