De fiecare data, dorintele ma scoteau din minti
Cu indecizia lor,
Se invarteau in jurul meu,
Intr-o hora turbata,
chiuind si aruncand cu cuvinte obscene
Lasau dare luminoase,
Astfel incat puteam poza usor intr-un sfant
Cu halou intermitent
Rupt de lipsa de cucernicie
A catorva dorinte indecise.

Pestisorul de aur ma privea plictisit,
Deja era in intarziere,
si cu un ochi la masa de poker unde incepuse sa piarda,
si cu o mana agatata de trabucul cu miros de alga,
urmarea
traiectoria paletei de muste
cu care incercam sa le agat,
macar o singura dorinta,
una,
inainte ca fiinta asta marina
cu sclipici pe haine si plamani exteriori,
sa dispara cu tot potul
ravasind dintr-o miscare
hora dorintelor mele exaltate.

De fiecare data ajungeam extenuat
seara acasa,
Din cauza indeciziei dorintelor mele.