Traim la marginea vremii,
ne-mpletim degetele-ntr-un singur pumn
de teama sa nu ne pierdem,
impartim aceeasi secunda
ca pe ultima gura de aer,
ne cuibarim imbratisati in pantecul ei
de fecioara timida,
ne-o-nfasuram strans peste umeri,
stravezie elitra ce-o-naltam aparare
spre suvoiul de veacuri
nimicitoare,
ce curge sa-ngroape,
ce vine sa surpe
vesnicia noastra fragila,
samanta,
secunda noastra netrecatoare…