ma mangai cu ritmicitatea
continua si criptica
din istorisirile tale binevoitoare
si uneori prea argintii.

ma las alunecata
in necunoscutul infam
in care te-ai format
pazit strict de un ochi verde.

tu, procust, eu, matildă,
doar un vis pe o corabie la apus,
un vaiet de adio intrerupt
si o frunza de portocal arsa in vant.


10 februarie 2003