Padurile cad impietrite,
cu frunzele lor moi si comestibile,
raurile se intrepatrund vioi,
la vazul capului tau,
ce-l aduc sub brat, de teama
sa nu-mi mai scape.
"unde e turnul ala?"
Trupul tau vine dupa mine,
cantand si trambitand,
proferand rugaciuni catre multimile
ingramadite in sate,
de-a lungul drumului,
"sa dea Domnul sa fie unul lung",
ti-ai abandonat
spiritul corpului tau
in multe dimineti de vara,
de cate ori intrai razand in orase noi,
mari necunoscute, acoperisuri proaspete,
mirosind a ploi,
da, drumurile ni se deschid,
se dezbraca de intortocheli, aliniindu-se
la normele cantecelor noastre.
Asa am ajuns sa zaresc turnul,
intr-una din diminetile soarelui de vara,
cand te foiai arzatoare de colo-colo,
cersind si bolborosind, in cautarea capului
pierdut,
primisesi o scrisoare, de la sufletul tau,
prins de dorul matelotilor,
si cazut in patima bauturii,
"unde naiba e turnul ala?"
sau capul, tot una,
caci numai ei stiu
cum sa formuleze un raspuns convingator
la scrisoare.