M-am săturat să-ți scriu într-una
ce greu ...și ce mă dori...
să-ți spun că , și azi, pe cer luna
e-ascunsă după nori.
În casa plină cu pământ
și fără de fiori
eu te resimt în orice gând
un vis tulburător...
Te-aud în fiecare zi cum plângi
pe trandafirii cruzi
cum pui genuchii pe pământ
și pletele îmi uzi.
Te rog, iubirea mea , acum,
mă cheamă înapoi...
și ca un foc născut din fum
s-ajung iarăși la noi...
Eu, voi ieși tot - din odaie -
ca un abur de dor,
te voi iubi ca o văpaie
o oră...până mor.