Þin ora de cristal
în seif ca pe-un oracol
la care mă întorc
când am nevoie de-un miracol.
Când nordu-mi pare sud
sau est sau vest
când cântecul nu-l mai aud
și nu văd nici un gest
când noaptea-mi pare zi
și seara dimineață
și tot ce-i limpede îmi pare-a fi
învăluit în ceață
mă-ntorc
la ora de cristal
în care-am adunat
râzând plângând
gând lângă gând
clipă lângă clipă
pană lângă pană
ca-ntr-o aripă
Þin ora-n palme
ca-ntr-o rugăciune
și te aștept - minune