Sufletul se prelinge pe ziduri
Ude de igrasia sfârșitului
Iar strigătele sunt șoapte
În sanatoriul imaginației nude.

Sufletul nu dovedește nimic,
O perpetuă curgere în același labirint înfundat.
Cu el începe stagiunea tristeții,
Himere proaspete în relativitatea spasmului.

Zbor înapoi cu aripile închise
Într-o prăpastie a așteptării
Morții de apoi,
Vieții de acum!