Ma apropii tacand
De fierbintele colt de gheata.
Eu clocotasc prin atingerea lui,
Dar el ramane rece si albastru intens.
Transparenta lui este sufletul meu.
Pe ochi m-i s-a lasat toamna.
Ascult clopotul,
Opresc ceasul de veacuri
Si ma duc...
In urma mea clocoteste
Singuraticul colt de gheata.
Poate,candva,va deveni o picatura
Si va cadea cu huiet
Acolo unde nimicul este tot
Iar totul este chemare.
Deci vantul si marea sunt frati.
Leagana-te ,dar nu te lasa furat de valuri
Caci sufletul tau va ingheta.
Nu vreau sa te stiu o transparenta
Ci mereu un om!