Fericiți acești doi prieteni
care stau de vorbă
o seară întreagă
la un pahar de vin.
Acești prieteni nemuritori
care stau de vorbă
într-o seară nesfârșită
și își toarnă vin
dintr-o carafă fără fund.

Fericiți acești autentici și neglijati
care au prospețimea
de a se bucura de ceva proaspăt,
care au chiar prospețimea
de a se bucura de ceva vechi.

Fericiți acesti romantici de mijloc
care pot simți gustul subtil al apei
și o pot degusta cu grijă, ca vinul;
ei, care știu că cina e cină
și că viața e viață.

Fericiți acesti simpli
în dragostea lor nevinovată de viață,
în dragostea lor neștiutoare de învățătură.

Fericiți acești extaziați
în convenții sociale
și țeluri mărginite;
ei, care știu
că tocmai prin convenții
și țeluri mărginite
iarba rămâne verde
și trandafirul roșu.

Fericit sufletul care e îndeajuns de înțelept
încât să se lase păcălit.
Care trece prin viață
cu acea divină bună-credință
care e cheia tuturor aventurilor;
el iese până la urmă învingător în toate.
El va profita cel mai mult de viață:
își va găsi fericirea
în capcanele ce i s-au întins;
în plasele lor se va înveli și va dormi.
Toate ușile se vor deschide
în fața celui a cărui blândețe
e mai sfidătoare decât vitejia.
Va fi întotdeauna «tras în piept».
Să fi tras în piept pretutindeni
înseamnă să vezi pretutindeni interiorul.
E ospitalitatea circumstantelor.
Cu torțe și cu trâmbițe,
ca un oaspete de seamă,
Ageamiul e tras în piept de Viață.
Iar scepticul e azvârlit afară.


[adaptare (ups!) 'poetica' după eseul critic al lui G.K.Chesterton "Appreciations and Criticisms of the Works of Charles Dickens"]