În ce te-ncrezi tu ,simplu muritor?
În ce?În sfinți?În bani?În lacrimi?
În ce?În vise și dorințe?În speranțe?
Și ce găsești acolo?
Alinare sau poate mult dorita mântuire?
O!Naiv ai fost,ești și vei fi din fire
Păpușă-a cerșetoarei amăgire.
Mințit,tâmpit de-acele veșnice porunci
Ajungi în vălul vieții să te-arunci.

Salvare?Nici nu cauți,nici nu vrei,
Îți place totu-așa cum e.
Ipocrizie,politețuri și mulți bani
Îți sunt icoanele ce te călăuzesc prin ani.
Și dacă unu-ți spune:uită-te,nu te încrede
Vezi faț-adevărată a luminii,
Tu nu-i răspunzi și nici măcar n-auzi,
Îi întorci spatele și mult mai îndârjit
Pășești spre superficiala cale
Ce cu mult fast ți-ai construit.

Piei!Muritor robot ce-ai devenit
După ce falnice palate-ai construit,
Amarnice castele de nisip
Ce la suflarea sorții au murit.
Mori!E tot ce ți-a rămas adevărat,real,
Dar măcar pe-asta fă-o fără fast.
Mori simplu și nu te-mbăta
Cu-acea iluzie,cu nemurirea,
Pe care toată viața ai dorit-o.
Și astfel mori...netrăind o clipă.