Banal și monoton,
Plictisitor,obișnuit.
Așa sufletu-mi chinuit și obosit
Descrie azi,un destin irosit.

Când știi că totul e nimic,
Când știi că cea mai mare realizare-i un eșec,
Când știi că ai o soartă a unui punct infim și mic,
Azi e la fel ca ieri și mâine e ca azi,
Nu te mai miri,nici de cuvintele ce sufletul îți torturează
Și nici de dârele de sânge ce noaptea-ți desenează.

E totul atât de liniștit că m-asurzește,
E totul atât de adormit că mă trezește,
E totul atât de alb că mă-nnegrește,
E totutl atât de gol că-n suflet țipătul mi-e ca un ecou.

Și eu spun VREAU...iar în ecou e N-AM,
Și eu spun CRED...TE MINÞI e ce aud,
Și spun VISEZ...DEGEABA e răspunsul,
Și-atunci spun MOR...ecoul este mut.

Decât să spun IUBIRE...și URÃ să aud,
Decât să spun CÃLDURÃ...și FRIG să se răspundă,
Decât să spun SPERANÞÃ...și ILUZIE să văd,
Mai bine spun NIMIC...și TOTUL să-l cuprind.