Ai pierdut încă un an,
ce-ți pasă,
ești tânăr, dar numai cu un mileniu mai trist decât mine,
care parcă sunt ca dușii de pe lume. Nu mă pune nimeni pe platan;
nu mă mai pune - m-au scos DJ-eii din plan.

Cât de triste sunt iubirile?
Când să mă mai ascund cu ea, de mică, pe o cracă de zarzăr,
... tremuram amândoi de frică, dar de pupat ne-am pupat.

Și pe urmă?

Pe urmă tot încercam,
dar pe măsură ce treceau zilele,
deveneam
lei incurabil de triști,
învârtiți de altceva,
nu de DJ-ei pe platan și scriam, scrijeleam:
două mii unu,
două mii două,
două,
două,
...