M-au întrebat
de ce sunt mereu schimbat.
Le-am spus că aceasta
este starea mea de fapt,
valuri,
plauri,
că nu știu a fi altfel.

Numai tu cunoști colecția mea de măști
și ceea ce ascund
fețele mele pe rând.

Să nu le spui!

Lasă-i să creadă că grimasele pictate
sunt toate,
toate,
un altfel de eu.
Să nu le arăți serile mele
în care mă plec cumpănă,
cu fruntea ciutură,
cu degetele strânse ciucure,
mugure,
a Sfântă Treime.

Lasă-i să mă creadă hulitor,
urâtor.

Să nu le povestești despre capul meu
ce ți se odihnește în poală,
obosit câteodată,
plâns câteodată,
cuprins de zbuciumate gânduri
ca zborul de grindină
sau căderea de fluturi.

Lasă-i să mă știe cremene,
să tremure.

Jocurile mele cu râsete de copil,
să le ții ascunse doar pentru tine,
doar pentru tine sunt.
Când îmi arunc straiele
și sar într-un picior,
mă bat pe pântece în hohot
până mă dor,
iar la ceilalți mă încrunt,
sobru zâmbind,
un cărunt.

Colecția de măști!
Câte o mască
pentru fiecare clipă trăită
mi se așterne pe cearcăn,
mască,
după mască,
după mască.
Numai tu mă cunoști,
după lumina ochilor.

Pan
25.02.2003