pacat de ghioceii morti in paharele din bucatarii,
de sorii ce nu mai rasar niciodata, de un azur
ce nu va mai inflori pe plansele de desen niciodata,
pacat de sufletele pierdute pe niste scari
ce duc spre cer - spre nicaieri,
in sus mereu tot mai in jos,
in jos mereu tot mai in sus,
pacat de tot ce nu s-a scris si tot ce nu s-a spus
la moartea sufletelor calde, a ghioceilor fierbinti,
a vorbelor nescrise inca si a iubirilor
pline de nazuinti ca intr-o zi fi-va mai bine
pentru noi doi si-apoi doar pentru noi,
in jos mereu tot mai in sus,
in sus mereu tot mai in jos,
spre un pacat pentru care ne-a rascumparat, deja, Hristos.